Caz real de retrocedare

[Preluare cu permisiune de pe blogul www.lumebuna.ro]

Postarea mea despre Legea 112 a ajuns la o popularitate mai mare decat estimasem cand am conceput-o, asadar am decis sa va prezint un caz real de retrocedare, impreuna cu apelul la solidaritate si ajutor.

Zilele acestea m-a contactat Alex, un tanar licean din Bucuresti sa imi spuna despre un caz social deosebit. Alex s-a decis sa ajute aceasta familie pentru ca a vazut ca familia are nevoie de ajutor si nu se descurca singuri. Mai jos sunt cateva randuri despre aceasta poveste asa cum foarte bine a fost redata de Isabelle Lorelai.

În data de 21 ianuarie 2009, în capitala României membră UE, în plină iarnă, o femeie, fiul şi fratele ei au fost evacuaţi din casă. Casa a fost retrocedată, aţi ghicit. Doar că aceasta a fost a doua evacuare a familiei, din a doua casă retrocedată.

Ioana Nicolae şi fiul său în vârstă de 18 ani, Dorin Alex, elev în clasa a XII-a la Liceul „Mircea Vulcănescu”, şi fratele doamnei Ioana, paralizat şi cu început de Alzheimer, şi-au început traiul sub cerul liber. Până şi vremea a fost mai omenoasă. A fost „cald”. Doar a plouat…

Au locuit 17 ani într-o casă care a fost retrocedată. S-au mutat în altă casă, în str. Olimpului, sector 4. Care a fost retrocedată după 2 ani. Acum „locuiesc” pe stradă, împreună cu alte 4 familii evacuate. Ploaia din noaptea de 21 spre 22 ianuarie 2009 le-a distrus puţinele bunuri, agoniseala de o viaţă.

Elevii Liceului „Mircea Vulcănescu”, colegii lui Dorin Alex Nicolae, au făcut ieri o chetă. Au strâns 600 de lei pentru familia rămasă pe drumuri, ca să aibă ce mânca, hrană rece. Familia şi-a găsit adăpost pentru noapte într-o pivniţă. Dorin îşi face temele sub cerul liber.

Un tânăr – Alexandru – mi-a arătat cazul disperat al familiei şi încearcă să îl ajute pe Dorin şi pe mama lui.

Dacă vreţi să vă alăturaţi demersului nostru în găsirea unei soluţii, vă rog din suflet să daţi cazul mai departe.

Dacă puteţi să ne daţi idei, ca de exemplu unde ne-am putea adresa pentru a-i ajuta cât mai repede pe aceşti oameni.

Mai multe informatii despre cum sa ii contactati, un comunicat de presa si o trimitere catre Jurnalul de pe Antena 1 care a redat aceasta poveste gasiti pe isabellelorelai.wordpress.com.

Decizia de a cumpara un apartament vs. a fi chirias

Calculele si motivatiile din spatele cumpararii unui apartament sunt un subiect care ma mananca in degete sa il relatez inca de anul trecut. Se pare ca prietenu’ Dragos Manac e mai harnic, si a scris cate-n luna si in stele, totul. Va recomand articolul lui cu mare drag.

http://www.manac.ro/2008/05/19/cumperi-sau-stai-cu-chirie/

Eu personal am optat pentru a doua varianta, de cand mi-am pus problema pentru prima data.

Comision cu tupeu

Avem urmatoarele:

• Cladire de birouri ultracentrala;
• Proprietar;
• Agentii imobiliare nenumarate.

Nici o agentie nu primeste exclusivitate pe promovarea cladirii.

Doua-trei agentii imobiliare (nu conteaza care) inchiriaza pentru niscaiva clienti cateva etaje, in ciuda faptului ca pe cladire troneaza un banner enorm cu telefonul mobil al proprietarului.

O alta agentie imobiliara importanta inchiriaza pentru birourile sale proprii unul dintre etaje.

La un moment dat saptamana asta care tocmai se incheie, aceasta ultima agentie ii prezinta proprietarului factura pentru comision in legatura cu prestarea de servicii imobiliare pentru inchirierea respectivului etaj. WTF?

E ca si cum as merge sa cumpar o masina de la dvs., si sa va cer comision pentru ca v-am cumparat-o. Un lucru normal, de altfel, nu credeti?

Se prea poate sa “iecziste o explicatie”, izvorata din diverse jocuri de culise sau alte discutii pe care eu nu le stiu, dar totusi…

Cladiri expertizate – bulina albastra

Noi buline vor fi postate pe cladiri in curand, albastre de data asta.

Bulinele albastre semnalizeaza seismul estetic care zguduie orasele romanesti de 15 ani. In acest cataclism intra termopan, rigips, gresie, spatiu rezidual lasat in urma de urbanismul comunist, o puzderie de fatade de sticla, frinturi de cultura vizuala de la televizor, demolari euforice, custi pentru bodyguarzi, plante de plastic, marmura neagra, decoratiuni din inox si idei despre arhitectura care desfid orice norma despre cum traieste si arata un oras.

Este important, in opinia autorilor, sa reactioneze la uritenia sufocanta a unei bune parti din ce s-a construit in ultimii ani. Bulinele indica pericol, si cred ca pericolul degradarii estetice a orasului e aproape la fel de mare ca cel al unui cutremur.

Bulinele rosii spun ca trebuie sa te feresti, bulinele albastre – ca trebuie sa protestezi.

Un proiect Daniel Gontz si Geanina Carbunariu.

Update: Bulinele vor avea dimensiunea de 50 cm in diametru, si vor fi confectionate din material autocolant.

Sondaj in domeniul imobiliar sau ru-si-ni-ca Synovate

Ma suna ieri o domnita de la compania Synovate (nu bag link catre ei din motive pe care le veti intelege imediat). Firma asta face studii de piata pentru diversi clienti, adica mai pe limbaj popular, te trezesti sunat si luat la intrebari vis-a-vis de obiceiurile tale de cumparare, s.a.m.d. Chestii sensibile.

Domnita imi explica repede ca face un studiu cu privire la domeniul minune al Romaniei contemporane, imobiliarele. Ma previne elegant ca v-a dura doar 5-10 minute. Incepe tirul de intrebari. La intrebarea #2:

Dvs., sau cineva din familia dvs. lucreaza intr-unul din domeniile: bla bla bla, sau imobiliar?

Da, eu. Sunt agent imobiliar.

Sondajul a luat sfarsit pentru dvs. in acest caz. La revedere.

Si imi inchide telefonul in nas. Fara incheiere, fara eleganta. Sec. M-am simtit folosit in sensul cel mai brutal al cuvantului. Mi-e cu atat mai ciuda cu cat eu sunt om de marketing, care am facut astfel de studii, si imi aduc aminte cat timp pierdeam ca sa imi construiesc fraze perfecte, care sa incite la colaborare din partea interlocutorului. Acum inteleg de ce mari companii preferau sa lucreze cu mine (pe langa partea de costuri), vasazica neica nimeni, in loc sa lucreze cu un Synovate, sau alti “grei” ai industriei de profil.

Noah, sa ma mai prindeti voi pe mine in sondaje! Va arat eu voua ce inseamna trantirea telefonului in nas.

Apropo, de unde o fi avand numarul meu personal de mobil? Nu imi amintesc sa le fi dat permisiunea de a ma contacta. Nici macar nu am mai interactionat cu ei vreodata. Lucruri uratzele prin curtea Synovate, bag de seama.

Ce zboara timpul

Eh, uite ca s-a facut o luna de zile de cand nu am mai scris ni’ca pe blog. Wow!

In primul rand, o sa va spun ca a fost o luna super interesanta, in care (mi/ni) s-au petrecut multe, eram prea frant seara ca sa mai scriu ceva. Imi notam ideile, totusi, si cert e ca am invatat din toate cele petrecute. Despre unele dintre experiente o sa relatez zilele astea. Apropo, am trecut in sfarsit la un telefon mobil din gama professional, deci voi putea sa scriu si in timp ce astept prin trafic, de exemplu. Pacat ca in varianta pe baza de template si hostare gratuita a WordPress, cum e cea prin care scriu, nu exista optiunea de a trimite mail catre o adresa secreta – stiuta doar de mine – iar mailul sa apara pe blog ca articol.

In al doilea rand, imi aduc aminte de timpurile cand nu eram agent. Mama ce ii uram pe astia. In veci nu te sunau inapoi, cum iti promiteau, de altfel. Nu veneau sau intarziau la vizionari. Niste nemernici care cautau tunuri. Acum sunt eu insumi in postura de agent, si incep sa inteleg situatiunea, iar lucrurile nu stau chiar cum credeam eu acum cativa ani. Fac eforturi uriase ca sa tin legatura cu clientii, sa ii sun inapoi in timp util, sau instantaneu. Ma stradui sa nu intarzii niciodata, chiar daca trebuie sa plec spre locul faptei mai devreme. Mi-am promis ca la fiecare 48 ore cel mult, va exista cate un articol pe blog. SI TOTUSI, exista un procent de esecuri. Cum zice vorba aia, nu poti sa ii multumesti pe toti.

Nu ma plang. Deviza mea e “Nu renunt. Imi dau silinta sa o fac bine”.

Banner-ul zilei

Arata cam asa, si e plasat pe un teren intr-un cartier de prima mana din capitala:

Imaginati-va o discutie telefonica:

“Buna ziua, ma numesc Xulescu de la Agentia H… scria pe un banner in cartieru Y ca nu s-ar vinde terenul respectiv. Eu vroiam doar sa verific… chiar nu e de vanzare?”

Ar fi tare, daca esti la Orange, sa iti pui un semn d’asta pe un teren super bine pozitionat. Vezi doamne, “ca sa se adune minute gratis”. Romanu e inventiv.

Impresii de la Condominium 2007

Am fost. Am tras cu ochiul – inclusiv cel digital. Am analizat. Pe scurt, constatarile mele ar fi urmatoarele:

• oferta destul de slaba, iar aici ma refer la faptul ca 80% dintre proiectele expuse sunt destul de cunoscute de catre public (din mesh-urile de pe cladiri, din reviste, site-urile proiectelor pe Internet s.a.m.d.)
• inghesuiala mare; asta ar trebui sa fie un semn bun, dar sa inghesui 30 expozanti in 350 mp de spatiu de expozitie cu aceasta destinatie mi se pare cel putin amatoristic. Adica vindem apartamente noi, frumoase, deschise , intimitate, verdeata, iar in expozitia de prezentare n-ai loc sa te misti in sala, sa pui o intrebare ofertantului. Am o idee, hai sa vindem Rolls Royce intr-un showroom de 10 mp.
• unii expozanti vorbeau ca robotii, din cauza oboselii
• preturile nu erau disponibile la fata locului, in unele dintre cazuri, insa cele care se vehiculau erau rezonabile; pe de alta parte, daca doresti o garsoniera, tot te duce la 50000 EUR.
• multe dintre dintre proiecte erau si sunt vandute la data curenta in proportie de peste 50%, ba chiar 80%
• cea mai mare cerere era pentru apartamente de doua si trei camere (de parca am zis ceva nou)
• au fost si cativa expozanti pe partea de finantare (inclusi in cei 30): BCR, Finansbank, HVB Bank

Rezumat? Expozitie in domeniul rezidential, care a avut loc intr-un spatiu cam de marimea unei vile rezonabile. Am pus cateva poze de la Condominium pe Flickr, in partea dreapta a ecranului.

Impresii pozitive am vis-a-vis de cativa expozanti, care au venit pregatiti cu adevarat (atitudine, materiale, pregatirea follow-up-ului), si care nu tratau participantii dupa sistemul “Next!”.

Vestea buna e ca avem timp in viitor sa vedem si expozitii mai bune in domeniul imobiliar. Vestea proasta este ca viitorul apropiat nu pare sa ne rezerve aceasta placere, pentru ca Targul Imobiliar National (TIMON) care va avea loc peste o luna – 14-18 Martie – se va tine in aceeasi locatie: World Trade Plaza, Bucuresti. Aceeasi Marie, cu alta palarie.

Telenovele imobiliare

Am avut acum o saptamana un caz, cu totul aparte. Povestea incepe cu identificarea unui proprietar care dorea sa isi vanda apartamentul – asta prin ianuarie 2007. Era un apartament dragut, renovat frumos, trei camere, bloc de treizeci de ani, zona foarte buna. Avea chiar un client pregatit sa il cumpere, insa in conditii de plata mai putin atragatoare. Pretul era, prin coincidenta, pretul pietei.

Deoarece cumparatorul refuza sa plateasca intreaga suma intr-un interval rezonabil de timp, concluzionam impreuna cu proprietarul ca ar fi interesant sa incercam timp de o saptamana o vanzare la un pret cu 10% mai ridicat. Zis si facut, insa fara succes. Proprietarul decide sa vanda cumparatorului initial. Eu uit de contract. Punct.

Numai ca primesc un telefon peste doua zile de la proprietar, care era un pic nedumerit daca sa ii vanda ofertantului initial in conditiile alea. Ii propun realizarea unui studiu comparativ al preturilor, pe care i l-am trimis, impreuna cu recomandarea sa incercam vanzarea proprietatii la pretul respectiv (cel corect), plus un mic comision (sub 3%), insa cu “banii jos”. Ba chiar mi-am fixat ca obiectiv o saptamana. Omul este de acord. Verbal, atentie! [mirositi deja pericolul, nu-i asa?]

Bineinteles, operatiunea imi reuseste. Aduc trei clienti pentru vizionare in aceeasi zi, toti pre-selectati a.i. sa nu ne pierdem vremea ca turisti imobiliari. Primul client adora apartamentul si vrea sa il cumpere. Discutam cu sotia proprietarului cateva aspecte (sotul nu era acasa), clientul lasa oferta de pret in scris si pleaca. Suma era corecta, chiar daca aveam de castigat un comision si mai redus. Eu eram ok cu asta. Dupa plecarea clientului insa, sotia omului ma ia la rost de ce imi permit sa cer atat de putin pentru apartament. Stupoare! Ca ea vrea suma X (cu 5000 EUR peste oferta clientului), si ca eu trebuia sa stiu asta. Povestea lunga devine scurta, a trebuit sa renunt la urmatorii doi potentiali clienti, pentru ca nu se face sa cresti pretul unui apartament doar asa, din burtometru, si la fata locului.

Trec ore. Ma suna clientul meu initial, confirma existenta intregii sume si disponibilitatea ei imediata. Ma suna chiar de multe ori. Reusesc prin miracol sa smulg inca 2000 EUR, ca sa satisfac proprietarii. Clientului ii placea apartamentul la nebunie, iar eu n-aveam nimic impotriva unui contract rapid (cu zero comision la cumparare, sa nu ma intelegeti gresit). Atentie, discutam deja de un pret de 1800 EUR/mp in bloc comunist de 30 ani!

Aproape trece saptamana iar eu nu reusesc sa am reactii, adica un raspuns la oferta clientului. Aplicam diverse tehnici sa grabim treaba. Ba chiar ii ofer proprietarului ocazia sa isi realizeze visul pentru care doreste sa vanda apartamentul, in conditii excelente de castig pentru acesta. Totusi, decizia se amana. Ulterior, negociem examinarea ofertelor alternative de castig pentru el, la fata locului. O mica armata de oameni este mobilizata sambata trecuta pentru satisfacerea acestui om, doar pentru a-l convinge sa vanda si sa se simta impacat cu decizia sa.

La ora aproximativa a intalnirii, liniste. Nu dadeam de el, nu daduse confirmare ca vine impreuna cu sotia. Peste o ora este clar: sotia doreste suspendarea vanzarii, suspectarea examinarii ofertelor alternative. Sa ramanem trazniti, nu alta! Intr-un gest de disperare, clientul ofera pretul “cu 5000 EUR peste oferta” pe care il vroia sotia proprietarului; deci pluseaza cu 3000 EUR. Aceasta insa refuza. Refuza astfel o oferta de aproape 2000 EUR/mp in bloc ceausist, in conditiile in care vroia sa se mute la casa cu curte, deci nu puteai afirma ca nu e hotarata!

Sa va mai spun ca acel client-cumparator este un intreprinzator in domeniul imobiliar, cu experienta de 15 ani, si cu agentie (mare) proprie? Om care si-a trecut peste principii si experienta. Dovada super clara ca se tranzactioneaza emotii, nu caramizi.

Va urez sa aveti parte cat mai rar de astfel de experiente. Ca de scapat nu cred ca scapa vreun agent.

O zi neagra in domeniu

In mod inexplicabil, ziua de joi din saptamana curenta a fost o zi tare nefasta pentru aproape toate persoanele din agentiile noastre in Bucuresti:

• proprietati supra-evaluate la telefon si in anunturi, realitate foarte diferita la fata locului cu ocazia verificarii de catre noi
• proprietari cu capul in nori, care habar nu aveau suprafetele proprietatilor pe care le-au scos in vanzare, sau mai rau, erau in stare de ebrietate
• clienti-vanzatori care au incercat sa ne sara cu cel mai mare tupeu, in ciuda unui contract de exclusivitate si a unui pact comisoriu
• societati in lichidare in spatiu de inchiriat, ceea ce inseamna ca nu poate fi stabilit un alt sediu social al unui nou chirias in acelasi spatiu

Numai tampenii, mai Murphy.

powered by performancing firefox