Porcusorul isteric

Discutie telefonica ieri:

Eu: Buna ziua, domnu’ A. Ne-ati sunat in legatura cu apartamentul din Mosilor, inteleg ca sunteti unul dintre vecini… [ma intrerupe, de obicei am mai multe de spus]

Clientul: Da, etajul sase. Il stiu. Cat costa?

Eu: Cum adica il stiti? [am exclusivitate super solida pe el, si nu a fost pe piata anunturilor particularilor, deci de unde il poate sti; mai mult, a avut un singur proprietar, iar acum mostenitor care nu a vazut apartamentul niciodata]

Clientul: Foarte bine, stiu blocul respectiv pe de rost, cat costa apartamentul asta?

Eu: Domnu’ A, este vorba de un apartament de doua camere, decomandat… [ma intrerupe]

Clientul: E de patru camere.

Eu: Are doua camere, nu va suparati.

Clientul: Ba nu, ca are patru, il stiu domnule, nu v-am mai spus?

Eu: Inteleg pozitia dvs., insa noi ne verificam proprietatile inainte sa le vindem, si va spun sincer ca are doua camere, 59 mp utili.

Clientul: Are patru camere, cum domn’le, e apartamentul 57 care are patru camere!

Eu: Aveti dreptate, este apartamentul 57, insa credeti-ma pe cuvant ca are doua camere, trebuie sa fie o confuzie la mijloc.

Clientul: [cred, disperat ca nu e de patru camere] Nu se poate domnule, ca il stiu! Adicaaa, nu am fost in el, dar stiu apartamentele de acolo! Nu maa…

Eu: Okaaaay, inteleg ca dvs. cautati sa cumparati un apartament de patru camere in zona Mosilor. Avem in oferta si apartamente de patru camere… [finally!]

Comisionul castigator

Il vedeti pe domnul din imaginea alaturata? Daca il zariti prin Arges, si se intampla sa aveti o proprietate de vanzare, cautati-l!

Preambul: Cine nu stie ca exista un comision la vanzarea de proprietati, de exemplu? Intrebare stupida, desigur.

In Romania, daca are omu’ ceva de vanzare si isi manifesta interesul in public, este contactat, se ocupa agentiile de el mai mult sau mai putin, incearca sa aduca un cumparator interesat sau mai multi, si poate-poate ii iese marea tranzactie, in urma careia ii ia omului un procent de 3%, cateodata negociabil, sau, de ce nu, am auzit si de 6% sau mai mult din pretul de vanzare. In functie de valoarea pe care o adauga in ecuatie, aici se cam termina interactiunea agentiei cu vanzatorul. Sau de-abia incepe. Atentie!

Colegii din agentia HIRSH Pitesti au avut o experienta foarte interesanta saptamanile trecute. Pentru cine nu stie, HIRSH ofera un plan coerent de marketizare a proprietatilor, dupa modelul care se aplica in toate statele civilizate. In schimbul aplicarii acestuia cerem o responsabilizare minora din partea vanzatorului, si anume un contract de intermediere imobiliara cu plata unui comision doar in caz de succes, vasazica vanzarea sau inchirierea proprietatii, dupa caz.

Eh, agentia HIRSH Pitesti a contractat acum cateva luni intermedierea vanzarii unui apartament pentru un domn oarecare. Dupa cateva luni de contract, desi au fost aplicate toate punctele din planul de marketing promis, vanzarea nu a avut loc. Se mai intampla. Deci contractul a expirat, responsabilitatile intre parti s-au incheiat si ai zice ca s-a pierdut un client, timp si bani. Numai ca, surprinzator, la cateva zile dupa expirarea contractului, vanzatorul se arata la sediul agentiei si isi exprima intentia de a plati agentiei 2.000 RON. I se explica ca nu datoreaza nici un ban, pentru ca obiectul contractului nu s-a indeplinit, adica apartamentul dansului nu s-a vandut. El insista ca vrea sa plateasca, pentru ca i s-a parut ca agentia si-a onorat obligatiile contractuale cat se poate de serios - chiar daca nu a aparut cumparatorul cautat, de departe mai bine decat orice agentie din Pitesti pe care el a cunoscut-o vreodata. W-O-W, asta da atitudine de cumparator (si de agentie, pana la urma)! Ce sa faca dl. Trandafirescu, francizatul local HIRSH, scoate facturierul si incaseaza banii.

Staaati, ca povestea de-abia incepe… La cateva zile dupa intamplarea fara precedent de pe plaiurile mioritice, dl. Trandafirescu identifica un teren de vanzare in Pitesti, la un pret de exceptie. Pe cine contacteaza? Pe vanzatorul minune, care era si cumparator interesat cu fisa de client in agentie. Acesta l-a cumparat, a platit comision la cumparare, si considera ca gestul sau de a plati agentiei cei 2.000 RON pentru munca bine prestata anterior (chiar in lipsa rezultatului dorit) i s-a intors cel putin inzecit. Ca de altfel si agentiei din Pitesti, pe care o felicit pentru atitudinea exceptionala si spiritul viu de care da dovada.

Asa da.

Balul Agentilor Imobiliari

Am fost invitat vineri seara la Howard Johnson Grand Plaza Hotel, la numitul Bal al Agentilor Imobiliari din Romania. De ce? Pentru ca o agentie prietena n-a putut fi prezenta, cedandu-ne noua invitatiile lor. Evenimentul a fost organizat de Asociatia Romana a Agentiilor Imobiliare, cu ocazia cursului din acest an pentru specializarea CIPS (Certified International Property Specialist). Mai mult despre CIPS in alt post, acum vorbim despre bal.

Locatia a fost bine aleasa, incapeam cu totii, si nu se simteam inghesuiti deloc, dimpotriva. Ca prezenta, cred (estimez, de fapt) ca erau vreo 100 oameni ai industriei. Era programat sa inceapa la orele 19, dar pentru ca traim in Romania, a inceput dupa ora 20, si a tinut pana pe la 1 dimineata, cel putin, moment in care trupa noastra s-a retras.

Si pentru ca tot vorbeam de oameni, hai sa va spun ca virgula cei mai activi in sala erau din partea firmelor: Mister D Imobiliare, Neocasa, HIRSH, Cagead (nu stiu exact care dintre Cagead-uri :)), Perfect Casa, Esop, Ascom, Imobiliar Expert Group, Run.ro, Edil Cluj, plus o agentie din Bucuresti in cazul careia am acum un lapsus.

Balul a fost combinat cu o actiune de fundrare pentru fetele de la un centru special aflat pe undeva prin tara; am auzit ca organizatorii isi fixasera ca obiectiv minim suma de 20.000 RON. S-au vandut la licitatie multe obiecte, de la carti despre imobiliare, sau despre strazile de odinioara din capitala Romaniei, pana la CD-uri cu coloana sonora a unor filme, spatiu de publicitate online pe Capital, ProSport, RUN, sau cutii cu rahat din Turcia, apropo de rahatul pe care il mananca fiecare agent imobiliar autohton. Asta din urma a fost tare de tot pusa in scena, ne-am amuzat copios. Toate peste toate, au fost adunati peste 50.000 RON, 3000 EUR, si rechizite in valoare de peste 10.000 RON. Felicitari agentilor care au contribuit! In special Cagead, care mie mi s-au parut cei mai darnici.

Am profitat si eu de provocarea aparuta undeva pe la miezul noptii, si am castigat prima mea recunoastere oficiala in domeniul imobiliar, devenind “Cel mai ‘greu’ agent imobiliar din Romania”. Se zice cum ca am castigat detasat, hehe; totusi, eu zic ca am avut concurenta serioasa. Din punctul meu de vedere, urmatorul punct pe lista de recunoasteri de obtinut este acelasi, dar in alt sens propriu al cuvantului ‘greu’. De data asta pe bani. Sa vedem cand s-o intampla. O sa aflati, nu va voi parasi

Banner-ul zilei (2)

Ca sa inveselesc nitel atmosfera, va ofer banner-ul urmator, care anunta vanzarea unei proprietati de elita, situata in cadru natural, vecini fara probleme s.a.m.d.

Sursa: diseara.ro

Adevarul despre magazinuldecase.ro

Am tacut din gura vis-a-vis de acest subiect pana acum, cat ca il planificasem demult, insa ma vad nevoit sa scriu, fiinda a inceput sa se sara calul. Wall-Street ne anunta ca site-ul magazinuldecase.ro a intermediat tranzactii imobiliare de 25 milioane de EUR, de la infiintare si pana acum. Adica intr-un interval de timp scurt. WOW!, zice romanul de rand. Ce tari sunt baietii astia! N.R. Chiar sunt niste tineri promitatori.

Numai ca, hai sa va detaliez cateva aspecte, bazandu-ma pe experienta de zi cu zi. Apropo:

• articolul vine din partea PR-ului companiei respective, sau ma rog, poate direct din partea conducerii;
• ei pur si simplu iau banul omului (40-80 RON), vin la el acasa pentru poze, iar apoi listeaza pe site-ul lor proprietatea.

Deci vorbim doar despre un serviciu de mica publicitate pe Internet, pe un site, destul de scump, si care nu garanteaza absolut nici un rezultat.

1. Multi proprietari (si aici intra si cei indeajuns de destepti sa gaseasca pe internet magazinuldecase) pun proprietatile pe mai multe site-uri. Ba mai mult, daca tot le-au facut baietii cateva poze, au de unde sa ia si sa puna pe celelalte site-uri. Adica au expunere bunicica, si nu exclusiva din partea laudarosilor de la magazinuldecase.
2. Proprietarii pun anunturile si la ziar, ca doar e ieftin si relativ sigur. Alta sursa de clienti potentiali, asadar.
3. Agentiile destepte folosesc minunatul site ca sursa de apartamente pentru clientii interesati, avand la dispozitie atat detaliile apartamentului, cat si datele proprietarului, poze, baze de date cautabila s.a.m.d. Deci isi fac o idee inca de la inceput daca merita sa abordeze proprietarul. Una peste alta, cunosc agentii care promoveaza proprietati gasite si nevandute dupa saptamani de listare in magazinuldecase, pe care eventual le vand ele.

Practic, apartamentele se vand bine mersi prin canale cat se poate de diversificate, dar domnii de la magazinuldecase isi atribuie intregul succes al operatiunii, bazandu-se pe o simpla listare pe un site. Ce sa spun!

Tin sa il anunt pe Matei Malos, director general acolo,  ca tranzactiile imobiliare sunt chestiuni delicate, implica emotii si sume de bani intalnite de cel mult cateva ori in viata unui om simplu, si ca prin metode exclusiv tehnice “nu se face”. Le da impresia ca se face, dar nu e chiar asa. Se uita un mare cuvant: increderea, pe care o genereaza agenti/intermediari profesionisti. Acestia (agentii) nu doar inspira incredere prin tinuta, mod de lucru, abordare, prestanta s.a.m.d., ci si verifica acte, insotesc clientii, se lupta pentru ei. Iar acestia se intorc de fiecare data, si iti mai si recomanda alti prieteni. Ei, asta e valoarea oferita, si pot sa le dau sute de exemple de tranzactii cu probleme, in care particularii s-au crezut mai destepti decat papa si agentii imobiliari, si au avut de pierdut, intr-o forma sau alta. Daaa, unii chiar sunt cunoscatori, dar majoritatea desigur ca nu fac parte din aceasta categorie. 

Acum sa va spun cate ceva despre agentiile HIRSH si metodele noastre: oferim standard, GRATUIT, aceleasi servicii pe care magazinuldecase le ofera (poze, listare online pe un site), plus inca vreo 15-20 de servicii diferite. Amintesc doar chestiuni de baza ce tin de evaluarea proprietatii, pregatirea pentru vanzare, publicitate prin ~10 canale diferite care genereaza o expunere mult superioara fata de magazinuldecase, asistenta cu actele, negocierile si insotirea clientilor in procesul de vanzare/cumparare. Asta se numeste vanzare profesionista. Si pentru care e normal sa fii platit un comision de succes, adica renumitul 3%. Sau chiar 6% in tari civilizate!

Va rog sa nu ma intelegeti gresit! Ii admir pe tinerii din spatele magazinuldecase, fac lucruri bune si interesante, si vor avea un viitor profitabil, indiferent ce afaceri vor face. Dar ma deranjeaza ca au impresia ca stiu totul despre domeniul imobiliar (ceea ce la varste sub 24 ani - din cate inteleg - e cam greu), si mai rau, isi iau credit pentru niste actiuni care le contabilizeaza (si) alte parti implicate, cei care au facut de fapt vanzarea unei proprietati care se intampla sa fie si pe magazinuldecase.

Prima colaborare transnationala

Tocmai ce am dat unda verde primei colaborari cu o agentie imobiliara din strainatate, total noua in fata noastra, si care ne ofera spre vanzare un apartament de doua camere in Bucuresti, apartinand unor romani stabiliti in respectiva tara, si care vor sa evite orice deranj legat de aceasta vanzare. Ei fiind acolo si noi aici, iar noi avand proceduri de lucru profesioniste, am hotarat de comun acord sa colaboram.

Partea interesanta e ca totul se face dupa regulile NAR (Asociatia Nationala a Agentilor Imobiliari, SUA) si ICREA (Consortiul International al Asociatiilor Nationale din domeniul Imobiliar).

Sistemul de Referinte Transnational (TRS in limba engleza) este practic un model contractual care ii permite unui agent dintr-o tara anume sa initieze o relatie de afaceri cu alt agent imobiliar, dintr-o alta tara. Partile sunt de acord sa se ajute una pe cealalalta cu referinte de afaceri, printr-un sistem standardizat, care include proceduri de rezolvare a disputelor care pot aparea.

In multe tari din lume, chiar si astazi practica de a schimba referinte in domeniul imobiliar, sau de a imparti comisioanele rezultate dintr-o tranzactie nu este prea populara, adica nu se face sau este rara. Sistemul de Referinte Transnational a fost creat de ICREA, si este deja adoptat nu doar de NAR, ci si de 20 din cele 24 de asociatii nationale a agentiilor imobiliare din tarile membre ICREA; in curand vor adopta acest sistem si celelalte tari ramase. Romania nu este o tara membra ICREA, in caz ca va intrebati.

Agentii imobiliari din toata lumea ar trebui sa fie interesati de acest sistem, pentru ca TRS permite realizarea fara cusur a afacerilor imobiliare prin referinta. Membri ICREA sunt in mod automat si membri ai sistemului de referinte, si pot incepe sa-si diversifice veniturile prin realizarea de tranzactii transnationale. Prin TRS, agentiile isi pot intari relatiile cu clientii existenti prin asistarea acestora in vederea identificarii de proprietati in strainatate, participari la comisioane, evitarea conflictelor, si rezolvarea disputelor intr-o maniera obiectiva.

TRS este un sistem atat de potrivit practicii in domeniul imobiliar pentru ca e transparent, si ajuta prin inlaturarea multor bariere care pana la crearea sa au impiedicat realizarea de tranzactii internationale curate, lipsite de conflicte.

Nu in ultimul rand, se pare ca tranzactii imobiliare transnationale au loc zilnic, reprezentand aproximativ 15% din Produsul Intern Brut global!

Sondaj in domeniul imobiliar sau ru-si-ni-ca Synovate

Ma suna ieri o domnita de la compania Synovate (nu bag link catre ei din motive pe care le veti intelege imediat). Firma asta face studii de piata pentru diversi clienti, adica mai pe limbaj popular, te trezesti sunat si luat la intrebari vis-a-vis de obiceiurile tale de cumparare, s.a.m.d. Chestii sensibile.

Domnita imi explica repede ca face un studiu cu privire la domeniul minune al Romaniei contemporane, imobiliarele. Ma previne elegant ca v-a dura doar 5-10 minute. Incepe tirul de intrebari. La intrebarea #2:

Dvs., sau cineva din familia dvs. lucreaza intr-unul din domeniile: bla bla bla, sau imobiliar?

Da, eu. Sunt agent imobiliar.

Sondajul a luat sfarsit pentru dvs. in acest caz. La revedere.

Si imi inchide telefonul in nas. Fara incheiere, fara eleganta. Sec. M-am simtit folosit in sensul cel mai brutal al cuvantului. Mi-e cu atat mai ciuda cu cat eu sunt om de marketing, care am facut astfel de studii, si imi aduc aminte cat timp pierdeam ca sa imi construiesc fraze perfecte, care sa incite la colaborare din partea interlocutorului. Acum inteleg de ce mari companii preferau sa lucreze cu mine (pe langa partea de costuri), vasazica neica nimeni, in loc sa lucreze cu un Synovate, sau alti “grei” ai industriei de profil.

Noah, sa ma mai prindeti voi pe mine in sondaje! Va arat eu voua ce inseamna trantirea telefonului in nas.

Apropo, de unde o fi avand numarul meu personal de mobil? Nu imi amintesc sa le fi dat permisiunea de a ma contacta. Nici macar nu am mai interactionat cu ei vreodata. Lucruri uratzele prin curtea Synovate, bag de seama.

Ce zboara timpul

Eh, uite ca s-a facut o luna de zile de cand nu am mai scris ni’ca pe blog. Wow!

In primul rand, o sa va spun ca a fost o luna super interesanta, in care (mi/ni) s-au petrecut multe, eram prea frant seara ca sa mai scriu ceva. Imi notam ideile, totusi, si cert e ca am invatat din toate cele petrecute. Despre unele dintre experiente o sa relatez zilele astea. Apropo, am trecut in sfarsit la un telefon mobil din gama professional, deci voi putea sa scriu si in timp ce astept prin trafic, de exemplu. Pacat ca in varianta pe baza de template si hostare gratuita a WordPress, cum e cea prin care scriu, nu exista optiunea de a trimite mail catre o adresa secreta - stiuta doar de mine - iar mailul sa apara pe blog ca articol.

In al doilea rand, imi aduc aminte de timpurile cand nu eram agent. Mama ce ii uram pe astia. In veci nu te sunau inapoi, cum iti promiteau, de altfel. Nu veneau sau intarziau la vizionari. Niste nemernici care cautau tunuri. Acum sunt eu insumi in postura de agent, si incep sa inteleg situatiunea, iar lucrurile nu stau chiar cum credeam eu acum cativa ani. Fac eforturi uriase ca sa tin legatura cu clientii, sa ii sun inapoi in timp util, sau instantaneu. Ma stradui sa nu intarzii niciodata, chiar daca trebuie sa plec spre locul faptei mai devreme. Mi-am promis ca la fiecare 48 ore cel mult, va exista cate un articol pe blog. SI TOTUSI, exista un procent de esecuri. Cum zice vorba aia, nu poti sa ii multumesti pe toti.

Nu ma plang. Deviza mea e “Nu renunt. Imi dau silinta sa o fac bine”.

Diferenta culturala - sa zicem

Simon din Marea Britanie imi atrage atentia ca daca esti bucurestean si ai peste 35 ani, atunci sigur ai facut ceva gresit daca nu detii unul sau mai multe apartamente (nu pe credit!), insa cati cetateni britanici pot sa se laude cu asta? El, de exemplu, a venit sa lucreze in Romania cu sotia, pentru ca e prea scump si nu isi permite sa traiasca in tara sa natala.

Cam asa este, n-am (de) ce sa comentez.

powered by performancing firefox

O fi stiinta in vanzarea de apartamente?

Discutam recent cu o noua clienta, care admira faptul ca eu (noi, agentii) castig bine din vanzarea caselor, insa ea vinde stiinta (limba engleza - traduceri s.a.m.d.), care “e platita mai prost decat vanzarea caselor”. Hmm… n-am putut sa ma abtin si i-am raspuns ca vanzarea unei case implica stiinta intr-un numar relativ maricel de domenii, cum ar fi: piata imolibiara, vanzari, satisfactia clientului, psihologie, marketing, limbi straine s.a. A trebuit sa fie de acord, pai cum?

Dragi clienti, eu stiu ca sunteti obisnuiti cu agentiile de apartament, acesti organizatori de vizionari, dar totusi, meseria de agent imobiliar o sa ajunga pana la urma si in Romania sa fie bine reglementata, asa cum este in Anglia, Marea Britanie sau alte state. Insa cu toata lipsa regulilor, realitatea este ca exista si agentii profesioniste sau agenti profesionisti, care isi cunosc meseria.

A avea un consilier imobiliar personal ar trebui sa fie la fel de normal ca si cum ai actualmente avocatul tau, contabila ta, frizerita ta, brokerul tau de investitii s.a.m.d. La el/ea apelezi cand ai o chestiune de rezolvat in domeniul imobiliar. El/ea asta face zi de zi. Vanzarea unei proprietati nu se rezuma doar la anunturi la ziar si pe Neogen.